Mereu...

Mereu, mereu tu ma veghezi

In nopti de purpura-mi soptesti,

O lume alba din povesti

Pe aripi de vis tu ma creezi.

Palide maini din catifea

Tandru cuprind inima mea

Adanc din lumea umbrelor

Aduci simtiri frivole ochilor

Miraje albe in nopti tarzii

Ineaca ochii in lacrimi

Ganduri, iluzii de iubire

Vei fii in veci .........

Pasi....

Doar lacrimile sunt cuvintele

Celor ce ar fi voit a plange, dar nu au putut

Amare imi sunt toate cuvintele

De aceea lasati-ma sa umblu,

Printre voi mult......

Haotic...

Plec Haotic.Sper sa ma intorc altfel.Am ajuns la paharul umplut si varsat.Sunt golit de orice, caci acel orice este supraincarcat.

Ma duc sa ma rog la sfintii care m-au abandonat in Santa Croce, sa ma pierd prin Colesseum, sa-mi racesc buricele degetelor in Fontana di Trevi, sa ma indragostesc de ....... apoi sa ma sinucid, aruncandu-ma de pe Turnul Eiffel...

Ridicol, nu???????

Prea banal si haotic totul....Tu??????Ah, stiam k vei aparea.....Prea haotic esti si tu....nu-mi pari ridicol tu, ci pasii tai pe covorul asta care e deja batut de colb.....

Floarea stancilor

Am crezut ca-n zare-albastra
Voi gasi ca intr-o glastra
Sus, pe stanca invelita
In muschi verde si pufos,
Unde vantul somnoros
Se mladie fara nici o tinta,
Floarea stancilor,
Scaldata-n apa norilor.

Dar ajuns acolo sus
N-am gasit decat ruina,
Vant cu praf amestecat
Se zbate in frunzis intunecat
Rece-n bulgarii de tina
Incearca sa iasa la lumina
Floarea stancilor,
Scaldata-n apa norilor.

vorbe...

Am primit vorbe si am risipit incredere.

Am primit vorbe si am risipit speranta.

Am primit vorbe si am risipit caldura.

Am primit vorbe si am risipit visuri.

Am primit vorbe si am risipit dragoste.

Am primit vorbe si......m-am risipit.

Dar ma regasesc in pulberea de stele de pe crestele muntilor,in spuma valurilor marii,in trilul ciocarliei la rasaritul soarelui,in zambetul senin al unui copil,in parfumul florilor,in fosnetul frunzelor,in ochii credinciosi al unui animal care-si priveste stapanul.

Atunci de ce plang?!

iluzii

Traim intr-o lume ciudata si plina de neprevazut.Daca azi avem ceva,maine poate v-a disparea fara urma.Nimic nu e sigur.
Nu te poti baza decat pe tine insuti....pe sentimentele si instinctele tale.Nu trebuie sa asculti de nimeni,doar tu esti cel ce conteaza si atat.Poate te gandesti ca persoana iubita merita toata increderea ta...Dar te-ai gandit vreodata daca ea iti ofera acelasi lucru?Tu poti daruii atat de mult,dar ce primesti in schimb?Poate putina dragoste?Sau afectiune sau poate tradare?
Nu ai de unde sa stii......trebuie sa risti.Dar mereu gandeste-te:Merita sa risc?E greu sa te decizi....nu-i asa?

....sa nu cerem perfectiune iubirii ...iubirea acopera o multime de .......pacate ....

sa dau timpul inapoi as vrea... dar daca mi`as indrepta greselile din trecut nu as mai fi astazi ceea ce sunt ...